ALice in TAra MInunilor

Aşa era balcaman, răul, că bunul sunt eu. Era capabil să convingă un astronom că luna februarie nu e altceva decât o turmă de elefanţi invizibili, dar când îl bătea soarta, avea o inimă de câine. În timpurile sale de glorie fusese imbălsămător de viceregi şi se spune că le compunea o faţă atât de autoritară că de-a lungul multor ani continuau să guverneze mai bine decât când erau vii, şi că nimeni nu îndrăznea să-i îngroape până când nu revenea el ca să le aştearnă pe obraz aerul morţii, dar prestigiul i se ruină cu invenţia unui joc de şah care nu se termina niciodată şi care îl duse la nebunie pe un capelan şi provocă două sinucideri ilustre, şi astfel decăzu de la interpret de vise la hipnotizator de aniversări, de la omul care scotea măsele prin sugestie la tămăduitor de bâlci, aşa încât prin perioada când ne-am cunoscut ajunsese să fie privit cu neîncredere până şi de piraţi.

Ne duceam de râpă cu prăvălioară noastră de mărunţişuri false, iar zilele ne erau amare, încercând să vindem supozitoarele vrăjite, cele care-i făceau invizibili pe contrabandişti, picăturile tainice pe care soţiile credincioase le puneau în supă ca să inspire frică de dumnezeu soţilor olandezi, şi tot ce mai vreţi să cumpăraţi din propria dumneavoastră dorinţă, domanelor şi domnilor, pentru că această nu e obligaţie, ci doar un sfat, şi la urma urmelor, nici fericirea nu e o obligaţie.

Totuşi, oricât ne-am fi prăpădit de râs de năzdrăvăniile noastre, adevărul este că abia cu multă sudoare reuşeam să avem ce mânca, ultima nădejde fiind vocaţia mea de ghicitor. Mă încuia în cufărul mortuar deghizat în japonez şi legat strâns cu lanţuri de corabie pentru ca să încerc să ghicesc orice-aş fi în stare, în timp ce el chinuia gramatica vroind să găsească cel mai nimerit mod de a convinge lumea de noua sa ştiinţă, şi aici aveţi, doamnelor şi domnilor, fiinţă asta înspăimântată de lumina lui Ezequil, iar dumneavoastră care v-aţi oprit aici cu aerul acesta de neîncrezători, hai să vedem dacă îndrăzniţi să-l întrebaţi când veţi muri, dar niciodată nu am reuşit să ghicesc nici ziua în care eram, aşa că el m-a exclus din tagma ghicitorilor, pentru că toropeală digestiei îţi întoarce pe dos glandă prevestirii, şi după ce îmi sparse capul cu o lovitură de drug că să-şi reînnoade norocul, hotărî să mă ducă la tată că să-i dea înapoi banii.

Totuşi, în timpul acela s-a întâmplat să dea peste aplicaţii practice ale electricităţii suferinţei şi începu să fabrice o maşină de cusut care să funcţioneze prin conectare cu ventuze la partea care durea din corp. Cum eu îmi petreceam noaptea jelindu-mă din cauza loviturilor pe care mi le dădea că să alunge ghinionul, a trebuit aş mă păstreze pentru a verifică pe mine descoperirea să, aşa încât întoarcerea mi ş-a tot amânat şi-i renăscu umorul, până când maşină funcţiona atât de bine încât întoarcerea mi s-a tot amânat şi-i renăscu umorul, până când maşină funcţionă atât de bine încât nu numai că reuşea să coasă mai bine decât oricare alta, dar pe lângă asta broda păsări şi constelaţii după poziţia şi intensitatea durerii.