NOu!!! NOu!!! COncurs cu PRemiiiiiii!!!!
obiectul din fotografie se constituie intr-o rama foto. care, dupa cum puteti si dumneavostra (vedea) este genialaaaaa!!!!!! o puteti face cadou prietenilor foarte apropiati sau daca nu va vine ceva mai bun prin cap chiar si prietenilor pe care ii urati, matusilor, nepoteilor si sefului.
aici il dam premiu pe merit. cu autograf de la costica, cel mai tare receptioner din univers.
luati concurs: cea mai jenanta intamplare din viata mea alaturi de un crocodil afectuos cu pantofi rosi cu toc.
nu trebuie sa fie neaparat compunere, poate sa fie o melodie sau o epigrama, dar mie nu-mi plac epigramele.
iata un concurs la care mi-ar placea sa particip si eu.
vineri seara e decernarea.
mama, ce emotii am! mama, ce emotii am!
diaan said,
May 6, 2008 at 5:04 pm
mie mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am vazut poza cu numarul doi.
cred ca de fapt aceasta crocodila a nascut prin cezariana si a ramas fara o bucata din abdomen. in urma acestei intamplari nefericite a inceput sa-si construiasca o noua identitate; actuala, activa, atractiva. dar disperarea din ochii ei nu o poate ascunde.
Eusebio Le Bede said,
May 6, 2008 at 8:52 pm
pfaa! cat de tare e!!!
doamna bre said,
May 6, 2008 at 11:47 pm
ce tare e cocoooodiiiiiluuuuuuuuuuu
mini-mi said,
May 7, 2008 at 12:10 am
weeeee.
mulliganoglu said,
May 7, 2008 at 11:58 am
de la o varsta frageda, 8 mai precis, planuiam sa ma-mprietenesque cu o balena. dar mi-au lipsit ocaziile. poate nu am intreprins destule in acest scop. in fine, iata-ma alaturi de un crocodil afectuos cu pantofi rosii cu toc peste sosetele in dungi orizontale, verzi si albe (aceasta ultima combinatie fiind, de drept, a blazonului Vulpii Veronica). scriind aici despre botul ghintuit, rujat in varf, al acestui crocodil Pufulake. bourdouffelle decupat lateral stanga, impufat deasupra pantofilor rosii cu toc. cu ochi escamotabili. berc si afectuos. deci da.
alice said,
May 7, 2008 at 3:19 pm
Miclovan said,
May 7, 2008 at 3:29 pm
Sunt reptilofil. Da, adica imi place sa dau la buci cu solzi. Pasiunea asta inedita m-a dus acum 5 ani intr-un satuc de pe malul stang al Amazonului (cum te uiti in amonte). Aici am vazut-o pe ea, zvarcolindu-se cu o antilopa in colti. M-am prezentat si am aflat cu ocazia asta ca o cheama Mariana (“cea gingasa” in limbajul locului) In doua zile eram combinati, cu singura problema ca era virgina. Mai avusesem varanita virgina si gusterita virgina, dar asta era o premiera. O saptamana nu s-a intamplat nimic si m-am intors in tara, urmand sa ma viziteze si ea de sarbatori. Ceea ce s-a si intamplat. Pe 22 decembrie m-am plantat plin de emotie la Otopeni Sosiri s-o astept. De acolo trebuia sa plecam la un dineu de afaceri la ambasada Georgiei. Si a venit imbracata dupa cum o vedeti in pozele de mai sus. De o vulgaritate rar-intalnita. Ce rusine am trait printre demnitari nu mai are sens sa va povestesc. Am fost exclus din toate cercurile. Am ajuns un parazit social. De atunci, fut doar reptile mici.
mini_mi said,
May 7, 2008 at 5:34 pm
ce-mi place asta.
Eusebio Le Bede said,
May 7, 2008 at 11:11 pm
cea mai jenanta intamplare din viata mea alaturi de un crocodil afectuos cu pantofi rosii cu toc.
m-am dus la WC sa fac treaba mare, m-am asezat, si nu apuc sa ma eliberez, cand pe orificiul anal simt buzele afectoase ale crocodilului afectuos cu pantofi rosii cu toc. ma ridic speriat, ma inchei la izmene si dau sa plec, dar sunt placut atras de o melodioara ce incepe a se aude in baie, ma intorc si vad ca erau the beatles, dar erau liliputani, erau de-o palma, treceau pe la mine prin baie si cantau all you need is love, asta in timp ce crocodilul afectuos isi gasi o noua ocupatie, aceea de a incerca sa prinda lebedele ce ieseau de la mine din WC. imi trage o privire afectuoasa, se uita la mine si imi zice : “PESHTE”.
puteti vedea totul exact asa cum s-a intamplat, nu e minciuna, nu e vrajeala, uite aici :
http://aliceintaraminunilor.files.wordpress.com/2008/04/buda-lebedelor.jpg
http://aliceintaraminunilor.wordpress.com/2008/04/10/xpo-3/#comments
anonim said,
May 8, 2008 at 10:44 am
pot sa mai scriu ceva? ca nu-mi place ce mi-a iesit.
aliceintaraminunilor said,
May 8, 2008 at 10:47 am
sigur ca da. mai multe intrari, mai multe sanse de castig.
anonim said,
May 8, 2008 at 10:49 am
pot sa intru in concurs chiar daca asta e blogu meu?
aliceintaraminunilor said,
May 8, 2008 at 10:51 am
hm… that’s a tough one.
poti sa scrii, dar orice-ar fi crocodilul zboara de la tine cu aripi de lebada. ok?
anonim said,
May 8, 2008 at 10:52 am
multumesc.
ce dragutza esti!
diaan said,
May 8, 2008 at 11:19 am
eu doresc a spune un lucru mai mult decat evident si anume ca primul comentariu reprezinta realitatea, nu fictiunea; in consecinta, nu-si are menirea de a intra in concurs.
andra said,
May 8, 2008 at 7:33 pm
e o intamplare dintr-o viata anterioara asta…sper ca nu sunt probleme cu criteriile de concurs. dar de cand m-a invatat betty sa stau in pozitia cap_de_lebada (pozitie de yoga ce deschide portile inferioare ale vietilor posibile), sunt pur si simplu inundata de amintiri din alte experiente (adica cum?)
asadar iti spuneam, eu intr-o viata anterioara am fost pisica lui schrodinger (http://en.wikipedia.org/wiki/Schr%C3%B6dinger’s_cat). iar dupa cum stii, pisica lui schrodinger era o vietate de origine indoielnica: ea exista stinghera in mintea lui si in acelasi timp nu exista.
ma rog, intr-o zi m-am plictisit in cusca aia si am plecat sa vad ce altceva se mai afla in capul fizicianului. trebuie sa iti spun ca doamna schrodinger era de multe ori agasanta, mai ales atunci cand il certa pe barba-su sa nu isi mai lase sosetele in spatele cartilor, in biblioteca.
asa am descoperit ca de fiecare data cand nevasta-sa il supara cu ceva, in partea stanga a lui schrodinger aparea un crocodil cu pantofi rosii. vivienne, pentru ca asa il chema (era mascul), era refugiat de razboi. pantofii ii avea de la un circ cu care se intalnise pe drum. proprietarului, un corean disponibilizat de la fabrica barbie care si-a luat lumea si nevasta-n cap si si-a facut circ, i s-a facut mila vazandau-l descult si i-a dat pantofii. totusi, intr-o seara cand schrodinger era putin ametit (deci si noi), vivi mi-a povestit ca pantofii fusesera, de fapt comandati de la viena pentru un pitic din circ care trebuia sa joace intr-un numar creat de insusi directorul circului. dar, inainte de repetitia finala, piticul s-a imbolnavit de scarlatina si au trebuit sa il arda pe cercul de foc prin care trec leii.
nu stiu ce formula nu reusea asta sa afle si asta il supara tare rau si de la o vreme incepea sa bea din ce in ce mai mult. Asta facea ca nevasta-sa se enerveze din ce in ce mai tare si deci vivi sa apara in stanga lui din ce in ce mai des. lucru care ma bucura si ma intrista in egala masura: era frumos sa mai fie cineva caldutz langa tine, dar vivi era genul simandicos, iar pe mine asta ma urca pe pereti (pe peretii craniului lui). eu aveam obiceiul sa ma cuibaresc intre cele doo emisfere si imi petreceam dupamiezile motzaind. spre seara aparea vivi. imi turuia cate o ora – doua pana ma trezeam si apoi plecam amandoi in cautarea vreunui cobai pe care sa-l servim la cina (vai nu-ti spun ce probleme am avut cu savantu cand a descoperit ca ii lipseau din cobaii pe care isi facea exercitiile de alchimie – pentru ca trebuie sa stii ca era f pasionat de alchimie, dar nevasta-sa nu-l lasa sa se joace cu focul si atunci isi ascundea experimentele in spatele celor de fizica). cand ne intorceam, eu, pisica fiind, ma puneam iar pe motait. atunci vivi ma mangaia dupa ureche pana adormeam la loc (continuand sa vorbeasca).
dupa cum iti inchipui, am intrat si eu in calduri in primavara. mi se facea greata cand ma gandeam ca singura vietate e vivi. in schimb, vivi de-abia atat astepta. am cedat, ce sa fac.
ma rog ideea e ca intr-o seara asta a dat foc la laborator si a murit si i-au facut astia autopsie, i-au taiat capu si m-au prins pe mine cotocanindu-ma cu vivi. de cacat.
Eusebio Le Bede said,
May 9, 2008 at 1:30 pm
cata pasiune a pus domnisoara….
timidu' said,
May 9, 2008 at 8:49 pm
povestea mea cu un crocodil afectuos cu pantofi rosi cu toc este atat de penibila incit nici macar anonimatul nu imi permite sa o scriu aici.
alice said,
May 9, 2008 at 10:54 pm
da, ma.
crocodilu o place pe andra. se vede de la o posta ca intre ei e ceva.
vb cum facem sa intre in posesie si o pus sa-si faca si niste poze.
si nu stiu daca mai fac concursuri ca meseria de juriu e cam de kko.
simt o emotie. va iubesc.
minimaleu said,
May 10, 2008 at 12:38 am
fortza tulcea.
andra said,
May 12, 2008 at 10:26 am
simt si eu emotia.
va multumesc. va multumesc din suflet. mama mama.